PSRM: Federalizare vs destrămare?
Ce avem în realitate
Au trecut peste 20 de ani de când regiunea Transnistreană a ţării s-a separat politic şi administrativ şi îşi dezvoltă propriile atribute ale statalităţii. În toată această perioadă, puţine măsuri au fost întreprinse pentru apropierea malurilor Nistrului. Din contra, s-au adâncit divergenţele, a fost întreţinută animozitatea reciprocă, s-au accelerat forţele centrifuge.
Politica “paşilor moderaţi” şi strategia “conflictului îngheţat” s-au dovedit a fi falimentare. Amînarea unei decizii hotărîtoare în rezolvarea conflictului de pe Nistru a contribuit la pietrificarea problemei. Pe ambele maluri ale Nistrului au crescut generaţii noi, izolate una de alta, care privesc cu suspiciune perspectiva unei convieţuiri în cadrul aceleiaşi ţări.
La Tiraspol nu mai există ura de acum două decenii, însă ea a fost înlocuită de o stare de înstrăinare şi indiferenţă faţă de Chişinău. Iar la Chişinău a fost cultivată o stare de neîncredere şi lehamite faţă de Tiraspol. Acestea sunt efectele adverse ale strategiei “conflictului îngheţat”.
Aşteptatea că timpul va cicatriza rănile, iar cele două regiuni separate se vor reuni de la sine, a fost o naivitate, a fost o gravă eroare politică. Cu trecerea timpului, cele două regiuni s-au cristalizat în două proiecte statale distincte – RM şi RMN. Aceasta e realitatea zilei de astăzi.
PSRM: Ce scenarii există
La ziua de astăzi, putem identifica trei abordări de bază în soluţionarea conflictului de pe Nistru.
Prima abordare – anexarea Transnistriei în calitate de raioane, cu păstrarea statutului de autonomie extinsă. Respectiva abordare a fost impusă în mod constant la masa de negocieri de către delegaţiile de la Chişinău şi vedem că rezultatul este nul. Scenariul alipirii Transnistriei în calitate de raioane nu este real, deoarece majoritatea populaţiei Transnistriei şi elitele politice de acolo se împotrivesc în mod categoric unei asemenea “uniri” cu Moldova de pe malul drept al Nistrului. Sau poate cineva doreşte să-i ameninţe pe transnistreni cu aplicarea forţei militare ca să-i forţăm să accepte planurile Chişinălui? Noi deja de 20 de ani batem pasul pe loc în încercarea realizării acestui scenariu, al alipirii, dar am obţinut doar o degradare a lucrurilor. Să fim realişti, această abordare nu mai merge.
A doua abordare – abandonarea Transnistriei. Spre regret, în rîndul politicienilor de la Chişinău există şi avocaţi ai acestei idei, care sunt gata să renunţe la integritatea noastră teritorială. Aceasta, în opinia lor, ne va facilita integrarea în UE, iar mai apoi – şi unirea cu România. Este un scenariu teribil pentru Moldova, de aceea, este inadmisibil şi nu poate fi acceptat pentru dezbateri serioase. Odată cu renunţarea benevolă la Transnistria, va începe o reacţie în lanţ care va culmina cu dizolvarea statalităţii moldoveneşti. Suntem noi dornici să renunţăm la statalitatea noastră? Eu sper că marea majoritate a cetăţenilor nu-şi doresc acest lucru.
A treia abordare – federalizarea Moldovei, după modelul altor state moderne, cum ar fi Belgia, Germania, Rusia, SUA şi multe altele. Scenariul creării unei Moldove Federale va permite păstrarea tuturor teritoriilor noastre din perioada RSSM şi este unicul posibil la modul real. Partenerii noştri externi (Bruxelles, Berlin, Moscova, Washington) au dat de înţeles că ideea federalizării Republicii Moldova va fi susţinută de către marile cancelarii. În acest sens, există un consens internaţional uimitor, de care putem profita. Cu atît mai mult că şi liderii de la Tiraspol privesc ideea de federalizare mult mai calm şi cu predispunere spre dialog.
Federalizarea va asigura Moldovei posibilitatea de control deplin asupra propriilor hotare, poporul nostru se va reunifica, va deveni un tot întreg, vor dispărea frontierele administrative şi dubla conducere, totodată teritoriul Moldovei, amplasat pe malul stîng al Nistrului, şi anume Transnistria, îşi va păstra, ca subiect al federaţiei, un element important al autonomiei şi al specificului său, inclusiv o parte din propria simbolică şi reprezentare politică.
Credem că, dacă e să privim lucrurile de o manieră neafectată de clişee, speculaţii şi sperietori, federalizarea va apărea drept o unică alternativă de compromis în soluţionarea problemei transnistrene. Înseşi discuţiile pe marginea acestui scenariu vor permite restabilirea încrederii între cele două maluri ale Nistrului şi vor contribui la iniţierea procesului de întregire a statului nostru.
Ce presupune federalizarea
Este evident că federalizarea este o cale complicată de ieşire din criză, dar dintr-o criză precum este cea transnistreană nu există căi de ieşire uşoare şi comode. Fiecare parte va trebui să meargă la anumite sacrificii în plan politic şi administrativ. Şi Chişinăul, şi Tiraspolul urmează să renunţe la orgolii şi să depăşească frustrările trecutului şi ale prezentului de dragul unui viitor mai destoinic.
Liderii de la Chişinău şi Tiraspol, asistaţi de partenerii noştri externi, vor trebui să elaboreze în detaliu proiectul creării Moldovei Federale. Bineînţeles, nu va exista un proiect ideal, care să satisfacă în egală măsură toate părţile, însă viziunea unei ţări unificate, mai puternice şi mai bogate, în care cetăţenii vor fi solidari şi vor avea standarde de viaţă mai înalte, ne vor încuraja în identificarea compromisurilor şi în înfăptuirea acestei misiuni cu adevărat istorice. Armonizarea relaţiilor, la toate nivelurile, se va produce vreme îndelungată, important este să fie din start aranjate corect mecanismele după care va funcţiona statul.
La modul concret, ce presupune federalizarea? Am venit cu un răspuns desfăşurat în acest sens, care este prezentat în paginile acestei broşuri. Vă propun, de fapt, să luaţi cunoştinţă de un proiect gata elaborat de federalizare a Republicii Moldova. Îl propun spre discuţie, spre analiză atentă, spre intervenţii şi îmbunătăţire. Este un proiect cu care putem începe dezbaterile politice la Chişinău şi negocierile la Tiraspol. Nu este un alt “plan Kozak”, nu este un produs scris în străinătate, este un rezultat al muncii experţilor Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, care au luat în considerare tot istoricul şi toate subilităţile relaţiilor dintre ambele maluri ale Nistrului. Sperăm că iniţiativa noastră va servi drept impuls, iar proiectul nostru drept prototip pentru discuţii la cel mai înalt nivel privind federalizarea Republicii Moldova.
Pe scurt, o republică federală înseamnă câţiva subiecţi ai federaţiei, înseamnă un Parlament bicameral, format din camera senatului şi camera reprezentanţilor, înseamnă un guvern comun şi un preşedinte ales de întreg poporul ţării.
Pe lîngă existenţa unui guvern cu împuterniciri federale, vor exista guverne şi organe legislative locale ale subiecţilor federaţiei (aşa cum, de exemplu, există în prezent în Găgăuzia). Frontierele subiecţilor federaţiei vor fi delimitate prin intermediul referendumurilor locale, organizate în raioanele care fac trecerea de la un subiect la altul.
O Moldovă Federală, cu Transnistria încorporată ca subiect al federaţiei, va avea o singura limba oficiala – limba moldoveneasca. Iar limba rusa va fi limba de comunicare interetnica.
Federaţia înseamnă libertate şi diversitate, dar înseamnă şi valori şi aspiraţii comune. Dacă dorim să avem o temelie solidă ca stat, dacă dorim să ne consolidăm ca popor, dacă dorim să ne creştem potenţialul economic, dacă dorim să avem un rol destoinic în regiune şi în istorie, putem să obţinem toate acestea doar ca ţară integră, ca o ţară care-şi ţine unite toate teritoriile şi etniile. Moldova Federală poate fi o asemenea ţară şi acesta trebuie să fie idealul şi totodată proiectul pragmatic pe care să-l urmăm. Avem de ales între federalizare şi destrămare, între progres real şi declin. Socialiştii aleg federalizarea şi progresul. Voi ce alegeţi?
SURSA: SOCIALIȘTII.MD
