Mircea Surdu citește…
OAMENII, SUS. Poezie de Igor Guzun
Oameni dragi pe care îi iubim și ei nu știu.
Oameni cu care ne mândrim dar e prea târziu.
Apusuri de soare despre care nu bănuiam că sunt un început.
Fapte pe care e mai bine le făceam decât doar să le fi vrut.
Mereu pajură când vrem măcar o dată cap.
Obiecte și haine care nicăieri nu mai încap.
Cuvinte simple care ne încântă, deși le știm pe de rost.
Și un viitor care nu va mai fi cum a fost.
Și ascensorul acesta în care intrăm și ne facem cruce
Urcă, tot urcă și în ceruri ne duce.
Filmmaker: Eugeniu Popovici