În urmă cu 60 de ani, Winston Churchill, supranumit buldogul englez, demisionează din funcţia de Prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii ca urmare a stării de sănătate precare. Descendent al ducilor de Marlborough prin tatăl său lordul Randolph Churchill, mama sa fiind însă fata unui bogat antreprenor american, Churchill a absolvit Academia militară Sandhurst, după care a intrat în armata imperial britanică.
La doar 25 de ani a fost ales deputat în Parlamentul britanic, iar pe timpul Primului Război Mondial a făcut parte din Cabinetul de război (prim lord al Amiralităţii – calitate în care i s-a reproşat dezastrul debarcării de la Galipoli, în Dardanele, în 1915, fiind numit apoi ministru al muniţiilor între 1917-1918) din partea liberalilor. A revenit însă după 1925 în Partidul conservator. În perioada interbelică a adoptat o linie dură împtriva comunismului fiind adeptul intervenţiei militare împotriva statului sovietic.
Devenit prim ministru la vârsta de 65 de ani, pe 10 mai 1940, într-un moment extrem de dificil al războiului pentru Marea Britanie, Churchill a condus un Cabinet de Război care i-a reunit pe conservatori, laburişti şi liberali şi a ştiut să mobilizeze toate resursele umane şi materiale ale Imperiului, dar şi ale Aliaţilor, pentru a conduce ţara la victoria finală împotriva nazismului în 1945.
Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Churchill a avut o relaţie specială apropiată cu preşedintele SUA, F. D. Roosevelt, colaborând din raţiuni strategice cu partizanii comunişti ai lui Tito, cu mişcarea „Franţa Liberă” a lui De Gaulle, cu Uniunea Sovietică condusă de Stalin şi a avut un rol important în conferinţele aliate la nivel înalt de la Casablanca şi Teheran (1943), Ialta (1945) şi parţial la Postdam (1945). După Revoluţia din decembrie 1989, românii i-au reproşat lui Churchill „acordul de procentaj” pe care acesta l-a stabilit cu Stalin la Moscova între 9 şi 17 octomrbie 1944 conform căruia România era cedată sferei de influenţă sovietice. O altă decizie controversată a lui Churchill fost cea a bombardării nimicitoare a Dresdei în februarie 1945 de către aviaţia anglo-americană. Înfrânt în alegerile parlamentare britanice din iulie 1945 de laburiştii lui Clement Atlee, Churchill a revenit în fotoliul de prim ministru al Marii Britanii între 1951 şi 1954, timp în care a decis retragerea trupelor britanice din Egipt în 1954.
În 1953 a primit Premiul Nobel pentru literatură pentru lucrarea sa memorialistică în şase volume Al Doilea Război Mondial. Personalitate puternică şi caracter nonconformist, având un stil de viaţă şi de lucru dificil (îndeosebi pentru colaboratorii săi apropiaţi) Churchill a suferit chiar şi pe timpul războiului de angină (un atac de cord l-a avut pe 26 decembrie 1941 chiar în timpul vizitei de la Casa Albă), dar mai ales de o psihoză maniaco-depresivă, având adesea, potrivit mărturiilor din epocă, mari fluctuaţii ale dispoziţiei, de la depresii severe şi dese, până la răbufniri de energie şi randament genial.
autor: Calin Hentea
