Aveţi grijă ce luaţi în serios astăzi, căci e Ziua Păcălelilor. Chiar şi instituţii de presă dintre cele mai serioase respectă tradiţia veche de secole bune. De unde anume vine obiceiul de a face farse de 1 aprilie? Ipoteze există, dar originile exacte sunt greu de stabilit cu certitudine, scrie Digi24.ro.
„Ultimele două săptămâni din martie sunt o perioadă de aşteptare încordată pentru cultivatorii de spaghete” – Așa îşi păcălea BBC telespectatorii de 1 aprilie, încă din 1957. „Ştirea” despre spaghetele care cresc în copaci în Elveţia a fost urmată de sute de telefoane de la oameni care voiau să cultive şi ei spaghete.
Însă tradiţia e mult mai veche. Majoritatea cercetătorilor spun că totul a început în 1582, odată cu trecerea la Calendarul Gregorian, care muta Anul Nou de pe 1 aprilie pe 1 ianuarie. Cum veştile circulau greu, mulţi au continuat să serbeze Anul Nou pe 1 Aprilie, fiind aşadar păcăliţi. Problema acestei teorii e că Ziua Păcălelilor este menţionată de Chaucer în „Povestirile din Canterbury” în anul 1392, cu vreo două secole înainte de schimbarea calendarului.
Dacă asupra originii nu există consens, sărbătoarea în sine e recunoscută în toată lumea şi nimeni nu se dă în lături de la o farsă de 1 Aprilie. În 1989, miliardarul Richard Branson a aterizat lângă Londra cu un balon în formă de farfurie zburătoare, iar apariţia sa într-un costum argintiu l-a determinat, se spune, pe un poliţist să o ia la sănătoasa.
În 1974, cineva a păcălit un oraş întreg că asistă la erupţia unui vulcan din Alaska. Un elicopter trimis în recunoaştere deasupra craterului din care ieşea fum a descoperit un amator de glume care dăduse foc unei grămezi uriaşe de cauciucuri.
În 1985, revista Sports Illustrated i-a înşelat pe unii dintre cititorii săi cu un articol despre un presupus jucător de baseball, Sidd Finch, care putea să arunce mingea cu o viteză de 270 de kilometri pe oră.
În 1999, postul de radio BBC şi-a informat ascultătorii că imnul naţional britanic, „God save the Queen”, va fi înlocuit în viitorul apropiat cu un cântec european, în limba germană. Scandalizaţi, mii de ascultători au telefonat imediat la postul britanic pentru a depune plângeri faţă de această iniţiativă.
În 2002, site-ul canadian Bourque Newswatch a anunţat demisia ministrului de Finanţe, Paul Martin. Ştirea, preluată de un buletin financiar britanic, The Gartman Letter, a provocat o scădere cu 32 de cenţi a valorii dolarului canadian.
Și în 2017, farsele de 1 aprilie s-au ţinut lanţ fie că vorbim de presă, companii aeriene şi chiar ambasade. Astfel, publicaţii din Marea Britanie l-au însurat pe prinţul Harry cu iubita sa Meghan (ceea ce, anul acesta, nu mai este deja o glumă), au adus urşi polari în Scoţia, care ar fi plecat de la Polul Nord din cauza încălzirii climatice, sau l-au angajat pe Piers Morgan drept consilier al preşedintelui american Donald Trump. Şi ambasada Germaniei în Marea Britanie s-a ţinut de glume. Anunţa pe Twitter că guvernul de la Berlin vrea să organizeze un referendum pentru renunțarea la Ora Europei Centrale şi trecerea la GMT. Desigur, o păcăleală cu aluzie la Brexit. Compania Google s-a ţinut şi ea de farse. A anuntat lansarea unui companion de exterior pentru Google Home, intitulat Google Gnome. Iar o companie aeriană din Australia a anunţat că în premieră personalul de bord va include şi căţei.
