Astăzi se împlinesc 14 ani de la evenimentele tragice din 7 aprilie 2009, când mii de oameni s-au adunat în centrul orașului Chișinău pentru a protesta împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare. În urma manifestațiilor, mai multe clădiri de stat au fost devastate, iar zeci de tineri au fost bătuți și torturați de poliția supusă regimului comunist.
În ciuda deschiderii dosarelor legate de aceste evenimente, nu s-a ajuns la o soluție finală și adevărul despre crimele comise nu a fost aflat, a subliniat speakerul Parlamentului, Igor Grosu.
Într-un mesaj special la această aniversare, Grosu a adăugat că întreaga societate trebuie să înțeleagă importanța libertății și a democrației.
În acest context, Parlamentul a organizat o expoziție intitulată “Frontiere”, dedicată evenimentelor din 7 aprilie 2009. Expoziția include diferite obiecte și documente recuperate din clădire după evenimentele de atunci, dar și lucrări realizate de artistul Valeria Barbas. Aceasta reprezintă o oportunitate pentru publicul larg de a reflecta asupra importanței democrației și libertății, precum și asupra necesității de a duce reforma justiției până la capăt.
Pe 7 aprilie 2009 la Chișinău a avut loc un protest de amploare, devastator și foarte straniu, urmat de represalii crunte. Societatea moldovenească la momentul alegerilor parlamentare din aprilie 2009 era obosită de guvernarea comunistă, iar rezultatele alegerilor din 5 aprilie au reflectat cu fidelitate aceste realități. În dimineața zilei de 6 aprilie, Comisia Electorală Centrală a anunțat rezultatele preliminare ale scrutinului: PCRM – 49,94% din voturi (60 de mandate), PL – 12,82% din voturi (16 mandate), PLDM – 12,27% din voturi (14 mandate), Alianța Moldova Noastră – 9,83% din voturi (11 mandate). Imediat, pe rețelele sociale au apărut mesaje de protest care contestau rezultatele alegerilor. După ora 16.00, câteva mii de persoane au protestat pașnic, mai întâi în preajma statuii lui Ștefan cel Mare, apoi în Piața Marii Adunări Naționale. Protestatarii acuzau fraudarea scrutinului și cereau alegeri noi.
Pe 7 aprilie, în jurul orei 10.00 peste 8000 de tineri protestau. În scurt timp, perimetrul străzilor Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni și Serghei Lazo, pe întreaga prelungire a bulevardului Ștefan cel Mare, era ticsit de protestatari. În mod straniu, edificiile centrale ale statului erau păzite de tineri studenți ai Academiei de Poliție Ștefan cel Mare, care erau evident depășiți de amploarea evenimentelor. De departe ieșeau în evidență 3-4 grupuri disciplinate care demonstrau fățiș că nu se vor limita la acțiuni pașnice, într-un contrast izbitor cu ceilalți protestatari care venise doar să scandeze sloganuri anti-comuniste. Politicienii de opoziție erau și ei depășiți de situație. Vlad Filat, președinte al Partidului Liberal Democrat, a făcut o tentativă de a redirecționa mulțimea spre PMAN, unde erau instalate microfoane, însă fără succes. În curând au început să zboare pietre spre geamurile Președinției, apoi și ale Parlamentului. Forțele de ordine după o simulare de acțiune, practic s-au retras și a început distrugerea interiorului instituțiilor centrale ale statului de către protestatari. Într-un mod straniu, în prezența unor deputați de la guvernare, pe edificiul Președinției a fost arborat drapelul României, ceea ce dădea de bănuit că adevărații organizatori doreau din start să direcționeze bănuielile spre altcineva. Urmează distrugerea, jefuirea și incendierea interiorului de la etajele ambelor instituții. Printre primele încăperi incendiate este arhiva Parlamentului. Actele constitutive ale Republicii Moldova, Declarația de Independență și Constituția țării au fost distruse prin ardere, chiar dacă seifurile de metal nici n-au fost deschise. Aceste lucruri extrem de dubioase n-au fost elucidate de către justiția moldovenească nici până astăzi.
Spre seară, spiritele s-au potolit și protestatarii se dispersează. La scurt timp reacționează poliția care înhăța fără nici o argumentare persoane aflate prin preajmă. Circa 200 de cetățeni sunt reținuți, mulți din ei fiind maltratați într-un mod barbar. În urma loviturilor primite de la polițiști în PMAN, seara târziu, atunci când evenimentele erau deja consumate, a decedat tânărul Valeriu Boboc. A doua zi poliția descinde în instituțiile de învățământ și reține circa 160 de bănuiți. Cea mai mare rușine au fost judecățile improvizate în comisariatele de poliție. Fără respectarea procedurilor, fără drept la apărare, cu participarea improprie a procurorilor și avocaților slugarnici, sunt aplicate pedepse zecilor de protestatari. Mai târziu, o comisie parlamentară avea să constate aceste nelegiuiri, însă n-a urmat nici o sancțiune. Peste ani, câțiva protestatari, care au fost torturați, au câștigat procese la CEDO. Unicul polițist care a fost condamnat a fost cel care a aplicat lovituri mortale tânărului Valeriu Boboc.
Președintele Voronin s-a grăbit să dea vina pe România și Uniunea Europeană, a expulzat ambasadorul României și a introdus vize pentru cetățenii români. Ulterior a fost reținut și deferit justiției bloggerul rus Baghirov, care era învinuit că, în complicitate cu unele persoane de la noi, a pregătit și realizat sprijinul informațional pentru acțiunile devastatoare. Dar, și în acest caz, au urmat lucruri inexplicabile. Baghirov în scurt timp este eliberat condiționat și părăsește nestingherit Republica Moldova. Cazurile aplicării torturii, distrugerii prin ardere a Declarației de Independență și Constituției, comportamentului foarte straniu al unor colegi de partid ai lui Voronin, rolului grupurilor cele mai disciplinate și active de devastatori și multe altele au dispărut misterios. Până astăzi societatea n-are răspunsuri despre originea, scenariștii și regizorii evenimentului de la 7 aprilie.
Sursa: Moldpres
