Sunt trei ani de când sistemul de sănătate din Republica Moldova nu își poate determina direcția strategică. Fiind lansată de câteva ori, Strategia Națională de Sănătate 2030, „naște” incertitudini privind evoluția de mai departe a sistemului de sănătate. Fără claritate în privința deciziilor luate de Ministerul Sănătății, se creează impresia că la etapa actuală, sistemul de sănătate este în „plutire liberă”. Acțiunile negândite care în viziunea conducerii Ministerului Sănătății se numesc „reforme”, nu au nici viziune și nici rezultate, critică CUB.
Potrivit formațiunii, schimbarea fondatorilor spitalelor raionale și trecerea acestora în subordinea Ministerului Sănătății seamănă mai mult la un teatru al absurdului decât la o reformă într-un stat care tinde spre democrație. Chiar și după patru luni de la această decizie, nu este clar încă, ce s-a dorit de fapt prin această schimbare, căci în afară de obstacole și bariere în activitatea spitalelor nu se observă nici un impact pozitiv.
“Sistemul de sănătate rămâne a fi totalmente partajat și controlat de partidul politic aflat la guvernare. Numirea și destituirea din funcție a managerilor instituțiilor medicale efectuându-se exclusiv pe criterii politice, indiferent de capacitățile profesionale. Meritocrația și selecția bazată pe competențe rămân a fi doar cuvinte frumoase pentru cetățeni și platourile de filmare.
La momentul de față se conturează o obsesie a Ministerului Sănătății de a absorbi un volum cât mai mare de mijloace financiare pentru a le investi în beton și materiale de construcție. Această determinare enormă de a construi clădiri, din bani împrumutați, trezește suspiciuni privind felul în care sunt gestionați banii în condiții de situație excepțională, când transparența a rămas uitată și ignorată de către autoritățile responsabile. Tendința de a construi noi edificii fără o viziune clară în privința soluționării crizei de cadre medicale specializate demonstrează lipsa evidentă a unui plan consecvent de dezvoltare a sistemului de sănătate. Principala preocupare a Ministerului Sănătății este căutarea creditelor de zeci și sute de milioane de euro pentru a mai construi ceva „grandios” și nu căutarea unei soluții care ar rezolva problema lipsei cadrelor medicale.
În Republica Moldova avem tot mai puțini medici. O bună parte din cadrele medicale au atins vârsta de pensionare, iar tinerii specialiști nu sunt motivați să-și desfășoare activitatea într-un sistem defectuos și caută oportunități de emigrare în statele unde vor fi apreciați cu adevărat. Astăzi, spitalele din raioanele țării se confruntă cu o criză catastrofală de cadre. Fără un plan strategic de pregătire a specialiștilor medicali în diferite domenii, fără o politică clară de motivare a medicilor să activeze în instituțiile din Republica Moldova, țara noastră se află într-un risc real de a rămâne cu clădirile de milioane, dar fără medici.
Ecourile gestionării defectuoase a proceselor în cadrul pandemiei de SARS COV – 2, sunt resimțite și astăzi. Însă, această experiență amară rămâne o lecție din care actuala conducere a Ministerului Sănătății nu a învățat nimic. Noi, medicii, am înțeles atunci mai mult ca altădată, cât de important este să ai o strategie, un plan de acțiuni pregătit pentru astfel de situații. Aroganța și obrăznicia factorilor de decizie de atunci au generat decizii aberante. Se credea că infecția se va supune intereselor politice, iar virusul se va teme de tancuri.
Urmare a acelor greșeli au suferit și decedat mii de oameni care ar fi putut trăi și astăzi. Cei care au îndrăznit atunci să se devină vocali și au criticat diletantismul, au fost demiși și înlocuiți cu figuri ascultătoare. Astăzi, ajungem să vedem că se recurge la aceleași principii de guvernare la baza cărora stau doar interese politice, iar medicul din prima linie este ignorat. Cu aceeași aroganță și obrăznicie pe care am văzut-o deja, astăzi se iau decizii lipsite de transparență și de logică.
Medicii care au rămas, continuă să lupte pentru viața și sănătatea pacienților săi, chiar dacă nu sunt auziți de cei care ar trebui să consolideze sistemul de sănătate național. Ca și atunci, guvernanții, sub umbrela situației excepționale își caută de propriile interese, conducându-se de deviza „cânii latră – caravana trece”. În sistemul actual de sănătate persistă frica și disperarea, dar cel mai grav este că speranța devine tot mai slabă că lucrurile se vor schimba în bine”, este poziția CUB.
