Lifestyle

Izolăm grupul sau eliminăm bolnavul? Cum procedează furnicile în cazul epidemiilor

Pinterest LinkedIn Tumblr

Pentru a preveni propagarea bolilor în cadrul grupului, animalele sociale, cum sunt de pildă furnicile, sunt capabile să urmeze măsuri sanitare stricte, de la cele mai altruiste până la cele mai radicale.

Ca și noi, animalele își modifică relațiile sociale în funcție de condițiile de mediu. Unele specii, care au în spate experiența a mii, poate chiar milioane de ani, au reușit să învețe cum să limiteze propagarea unor agenți patogeni. Este în special cazul furnicilor, care, la fel ca în cazul oamenilor, trăiesc într-o proximitate extremă, în colonii care adesea numără mai multe mii de indivizi. În schimb, primatele, deși sunt mai apropiate ca asemănare de oameni, trăiesc în grupuri ce numără doar câteva zeci de indivizi.

Furnicile există pe Pământ probabil de milioane de ani și au o organizare aproape militară. Furnicile care sunt infectate, de pildă de o ciupercă parazită, au tendința de a se îndepărta de cuib. Ele pur și simplu se pun în izolare. Vor petrece mai mult timp afară și vor evita să intre în interior. Iar cele care nu sunt bolnave au, de asemenea, tendința de a se izola de indivizii bolnavi, explică Audrey Dussutour, cercetătoare franceză care a studiat comportamentul furnicilor.

Fiecare furnică are locul ei în colonie, iar limitarea interacțiunilor permite limitarea circulației agentului patogen. Într-o colonie de furnici, doar 10 la sută ies afară din cuib pentru a aduna hrana pentru toate celelalte furnici. Aceste furnici, care se numesc furnici „hrănitoare”, sunt în realitate singurele care au un contact direct cu agenții patogeni. Ele sunt, prin urmare, principalii vectori ai bolilor în interiorul cuibului.

Atunci când una dintre ele se îmbolnăvește, ea nu va intra prea adânc în colonie. Se autoizolează și nu se mai deplasează din cameră în cameră. În același timp, furnicile sănătoase vor proteja furnicile tinere și larvele împingându-le mai mult spre interiorul cuibului, arată cercetătoarea, citată de Ouest-France.

Atunci când furnicile intră în alertă de teama că boala s-ar putea propaga, imediat se împart în două „tabere”: furnicile bolnave se îndepărtează, putând chiar să părăsească cuibul și colonia, dacă simt că vor muri, iar furnicile care sunt sănătoase vor proteja regina și copiii. Acesta păstrează contactul strâns între ele, dar evită contactul cu furnicile hrănitoare, vectori ai bolii.

La furnici, există diviziunea muncii, sunt grupuri specializate care îndeplinesc diferite sarcini: furnicile care aduc hrana, furnicile-doică, furnicile-constructori. Aceste grupuri nu se amestecă unele cu celelalte. Este un model de societate care permite prevenirea propagării unei epidemii în cadrul cuibului, arată cercetătoarea franceză.

În cazul altor specii, soluția de limitare a răspândirii epidemiilor ajunge să fie mai radicală. Este cazul gorilelor, cimpanzeilor sau albinelor, care preferă să-l abandoneze sau chiar să-l ucidă pe individul bolnav.

Maimuțele mandril, de exemplu, își dau seama că alți indivizi sunt bolnavi cu ajutorul semnalelor olfactive. În funcție de nivelul de infectare cu diferiți paraziți, bacterii sau viermi, indivizii bolnavi degajă un miros specific. Ceilalți indivizi din grup își dau seama și îl vor evita pe cel bolnav.

Același semnal de alarmă funcționează și în cazul albinelor, care, după ce își dau seama că circulă un microb în comunitatea lor, preferă să „le arunce în stradă” pe cele bolnave și nu le mai primesc în cuib.

Sursa: Digi24

Citește și: Cinci animale care au cel mai puternic sistem imunitar din lume

 

loading...

Comments are closed.